Înțelesuri
- 1
Persoană care nu crede în Dumnezeu sau în vreo divinitate.
„Deși era ateu, mergea cu bunica la biserică de Paște.”
- 2
(Ca adjectiv) Care nu crede în Dumnezeu; care ține de ateism.
„A crescut într-o familie atee, în care nu se mergea la biserică.”
Sinonime
- necredincios
- liber-cugetător
Antonime
Cum se folosește
Pluralul e „atei”; femininul, la singular și la plural, e „atee”.
Forme flexionare
- masculin plural
- atei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza athée și latina atheus.