Înțelesuri
- 1
Ceea ce hotărăște cineva după chibzuință; decizie.
„A luat hotărârea să se mute în alt oraș pentru facultate.”
- 2
Tărie de caracter; lipsă de șovăială.
„A vorbit cu hotărâre, fără să ezite o clipă.”
- 3
Dispoziție dată de o autoritate.
„Hotărârea de guvern a apărut în Monitorul Oficial.”
- 4
Actul prin care o instanță judecă o pricină.
„Hotărârea judecătorească a rămas definitivă.”
- 5
Act adoptat de conducerea unei organizații, după dezbateri.
„Hotărârea adunării generale a fost pusă în aplicare.”
Sinonime
- decizie
- fermitate
- dispoziție
Antonime
- nehotărâre
- șovăială
Expresii și locuțiuni
- Cu hotărârefără șovăire; hotărât.
- Hotărâre definitivăhotărârea judecătorească împotriva căreia nu mai există cale de atac.
- A lua o hotărârea se opri, după chibzuință, la o cale anume.
Etimologie
Format în română de la „a hotărî”, verb venit din slavul kotoriti.