Înțeles
Hotărâre neclintită; tărie de caracter.
„A răspuns cu fermitate că nu cedează.”
Antonime
- șovăială
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- fermității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la ferm, cu sufixul -itate (după franceză fermeté).