Înțelesuri
- 1
Care place și încântă prin frumusețe sau prin farmec; încântător.
„Are un zâmbet fermecător, greu de uitat.”
- 2
(despre locuri, priveliști) Foarte plăcut, care te reține pe loc.
„E un sat fermecător, cu case albe și uliți înguste.”
- 3
(în basme, substantivat) Cel care face farmece; vrăjitor.
„Fermecătorul din poveste preface oamenii în stane de piatră.”
Antonime
Forme flexionare
- masculin plural
- fermecători
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format de la verbul „a fermeca” plus sufixul „-ător”.