Înțelesuri
- 1
Linia care desparte două țări; frontieră.
„Au trecut granița pe la Nădlac.”
- 2
Figurat. Limita până la care merge ceva.
„Gluma a trecut granița bunului-simț.”
Expresii și locuțiuni
- Peste granițăîn străinătate.
- Fără granițenelimitat; sau, despre organizații, care lucrează în orice țară.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- graniței
- plural
- granițe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgară și sârbă (granica).