Înțeles
Faptul de a omite ceva; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis.
„Raportul conținea o omisiune gravă.”
Cum se folosește
Plural: omisiuni.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- omisiunii
- plural
- omisiuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (omission), latină (omissio) și din -onis.