Înțelesuri
- 1
Faptă gravă pedepsită de lege cu cele mai aspre pedepse.
„A fost judecat pentru o crimă gravă.”
- 2
Fapta de a omorî un om cu bună știință.
„Ancheta a stabilit că a fost crimă, nu accident.”
- 3
(Figurat) Faptă atât de urâtă sau de păgubitoare încât pare de neiertat.
„E o crimă să tai un nuc bătrân.”
Sinonime
- omor
- asasinat
- infracțiune gravă
Antonime
- faptă bună
Expresii și locuțiuni
- Crimă organizatărețea de infractori care lucrează după un plan.
- Crimă de războifaptă gravă săvârșită împotriva legilor războiului.
- Crimă perfectăfaptă pentru care nu se găsește nicio urmă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- crimei
- plural
- crime
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Împrumutat din franțuzescul crime, din latinescul crimen („învinuire, faptă rea”).