Înțeles
Urmărire nedreaptă și stăruitoare a cuiva, cu intenția de a-i face rău; prigoană.
„Evreii au fost supuși persecuțiilor în timpul războiului.”
Sinonime
- prigoană
- asuprire
- urmărire
Cum se folosește
Plural: persecuții.
Expresii și locuțiuni
- mania persecuțieiidee fixă a cuiva care crede că toți îl urmăresc sau îl nedreptățesc.
Forme flexionare
- articulat
- persecuția
- genitiv-dativ articulat
- persecuției
- plural
- persecuții
- plural articulat
- persecuțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (persécution) și din latină (persecutio).