Înțelesuri
- 1
Faptul de a merge pe urmele cuiva ca să-l prinzi.
„Urmărirea a durat zece minute prin tot orașul.”
- 2
Supravegherea pe ascuns a cuiva, ca să vezi ce face.
„A fost sub urmărire câteva luni.”
- 3
Faptul de a privi cu atenție desfășurarea a ceva.
„Urmărirea meciului a fost întreruptă de o pană de curent.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- Urmărire penalăetapa procesului în care se strâng probele împotriva unui suspect.
- Scenă de urmăriresecvență de film în care cineva e fugărit.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- urmăririi
- plural
- urmăriri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a urmări”, format în română de la „urmă”.