Răsfoiește
Litera U
161 de cuvinte încep cu litera U. Pagina 1 din 2.
Cele mai folosite cuvinte cu litera U
- a ucideverb
- a udaverbA stropi sau a acoperi cu apă ori cu alt lichid.
- a uimiverbA face pe cineva să se mire tare, să rămână fără cuvinte.
- a uitaverbA pierde din memorie; a nu-ți mai aduce aminte.
- a umblaverbA merge dintr-un loc în altul, pe jos sau cu un vehicul.
- a umbriverbA face umbră; a acoperi cu umbră.
- a umeziverbA face sau a deveni umed.
- a umflaverbA umple cu aer sau cu alt gaz un balon, o minge sau o roată, ca să se întindă.
- a umiliverbA face pe cineva să se simtă mai prejos, fără temei, sau a face asta cu sine; a (se)…
- a umpleverbA face ca un vas sau un spațiu să fie plin.
- a uneltiverbA pune la cale pe ascuns ceva rău împotriva cuiva; a complota.
- a ungeverbA acoperi cu un strat de grăsime, ulei sau cremă.
- a univerbA pune două sau mai multe lucruri împreună, ca să formeze un tot.
- a unificaverbA strânge mai multe părți într-un singur tot; a uni.
- a urcaverbA se deplasa dintr-un loc mai jos spre unul mai sus; a se sui.
- a urîverbA simți ură față de cineva sau de ceva; a nu putea suferi.
- a urlaverb(despre lupi, câini, șacali) A scoate strigăte prelungi și puternice.
- a urmaverbA veni după cineva sau după ceva, în timp ori în spațiu.
- a urmăriverbA merge după cineva ca să-l ajungi sau să-l prinzi.
- a uscaverbA scoate apa sau umezeala din ceva, la soare, la vânt sau la căldură.
- a ușuraverbA face ca ceva să fie mai puțin greu.
- a utilizaverbA se folosi de ceva pentru a obține un rezultat; a întrebuința.
- a uzaverbA (se) deteriora prin folosire îndelungată; a (se) toci.
- a uzurpaverbA lua pe nedrept, prin înșelăciune sau prin forță, un bun, un drept sau o funcție care…
- ucenicsubstantiv masculinTânăr care învață o meserie lângă un meșter.
- uceniciesubstantiv femininStarea sau perioada în care cineva învață o meserie lângă un meșter.
- ucideresubstantiv feminin
- ucigașsubstantiv masculin / adjectiv
- ucigătoradjectivCare ucide sau poate ucide; mortal.
- uimiresubstantiv femininMirare mare și neașteptată; surprindere, emoție profundă.
- uimitadjectivCuprins de o mirare mare, pentru că nu se aștepta.
- uimitoradjectivCare te face să te minunezi.
- uitaresubstantiv femininFaptul că o amintire se șterge din minte, că nu mai știi de un om sau de o întâmplare.
- uitucadjectivCare uită ușor; cu memorie slabă; distrat.
- ulcersubstantiv neutruRană a pielii sau a mucoasei, mai ales a stomacului, care se vindecă foarte greu; boala…
- uleisubstantiv neutruGrăsime lichidă scoasă din semințe sau din fructe, folosită la gătit.
- uliusubstantiv masculinPasăre răpitoare de zi, rudă cu acvilele, care vânează păsări și mici mamifere.
- ulmsubstantiv masculinArbore înalt, cu coroana deasă, cu frunze zimțate și nesimetrice la bază, al cărui lemn…
- ulterioradjectiv / adverbCare vine sau se întâmplă după un anumit moment.
- ultimadjectivCel din urmă dintr-un șir; care se află la sfârșit.
- ultimativadjectivCare are forma unui ultimatum: o cerere fermă, însoțită de o amenințare și de un termen.
- ultimatumsubstantiv neutruCerere fermă, cu un termen fix, după care urmează amenințări dacă nu e îndeplinită.
- ultrajsubstantiv neutruOfensă gravă, insultă sau amenințare.
- ultrasunetsubstantiv neutruSunet atât de înalt încât urechea omului nu-l aude.
- uluitoradjectivCare te uimește peste măsură, la care nu te așteptai.
- umanadjectivCare ține de om sau de omenire; omenesc.
- umanitaradjectivCare se ocupă de binele oamenilor și ajută pe cei aflați în nevoie.
- umanitatesubstantiv femininTotalitatea oamenilor de pe pământ; omenirea.
- umanoidadjectiv / substantiv masculin(Ființă sau mașină) cu aspect și trăsături asemănătoare omului.
- umărsubstantiv masculinPartea corpului unde brațul se unește cu trunchiul.
- umbrăsubstantiv femininLoc ferit de razele soarelui, unde e mai răcoare și mai puțină lumină.
- umbrelăsubstantiv femininObiect pliabil, format dintr-o pânză întinsă pe o structură metalică, folosit pentru…
- umedadjectivUșor ud; care nu s-a uscat încă.
- umerașsubstantiv neutruObiect cu un cârlig la mijloc, pe care se agață hainele ca să-și păstreze forma.
- umezealăsubstantiv femininFaptul de a fi umed; apa sau aburul dintr-un loc.
- umflaresubstantiv femininFaptul de a (se) umfla; creștere în volum.
- umflatadjectivPlin cu aer sau cu alt gaz, care s-a mărit și s-a întins.
- umflăturăsubstantiv femininLoc umflat pe piele sau pe suprafața unui obiect.
- umiditatesubstantiv femininCantitatea de apă sau de vapori dintr-un loc, din aer sau dintr-un material.
- umiladjectivModest, supus, smerit; fără pretenții.
- umilințăsubstantiv femininSituație în care cineva e făcut de rușine și înjosit în fața altora.
- umiliresubstantiv femininFaptul de a umili pe cineva sau de a fi umilit; rușine, înjosire.
- umilitoradjectivCare te face să te simți mic și rușinat; care înjosește.
- umorsubstantiv neutruÎnsușirea de a vedea partea hazlie a lucrurilor și de a o arăta cu vorba sau cu scrisul.
- umpleresubstantiv femininAcțiunea de a umple un vas sau un spațiu; rezultatul ei.
- umpluturăsubstantiv femininCe se pune ca să umple un gol, o perină, o saltea.
- unarticol nehotărâtÎnsoțește un substantiv despre care se vorbește pentru prima dată sau care nu e anume.
- unanimadjectivAcceptat de toți, care arată un acord total; general, fără excepție.
- unanimitatesubstantiv femininAcord deplin al tuturor într-o privință, la un vot sau la o decizie.
- unchisubstantiv masculinFratele tatălui sau al mamei, ori soțul mătușii.
- unciesubstantiv femininUnitate veche de măsură pentru greutate, de circa 28–31 de grame, folosită încă în țările…
- undăsubstantiv femininMișcare ușoară de ridicare și coborâre la suprafața unei ape; val mic.
- undeadverb / conjuncțieÎn ce loc? în care parte? (când întrebi despre loc)
- undevaadverbÎntr-un loc oarecare, pe care nu-l știi sau nu-l spui.
- undițăsubstantiv femininInstrument de prins pește: o prăjină elastică, cu fir și cârlig la capăt, pe care se…
- unealtăsubstantiv femininObiect cu care lucrezi: ciocan, clește, sapă, ferăstrău.
- uneltiresubstantiv femininFaptul de a unelti; punerea la cale, în ascuns, a ceva rău împotriva cuiva; intrigă…
- uneoriadverbDin când în când, nu de fiecare dată.
- unghersubstantiv neutru(Popular) Colț al unei încăperi; loc retras, ascuns.
- unghisubstantiv neutruFigura formată de două drepte care pornesc din același punct; deschiderea dintre ele.
- unghiesubstantiv femininLamă tare și cornoasă care crește la vârful degetelor omului.
- unguentsubstantiv neutruAlifie, pomadă sau cremă folosită pentru uns.
- ungureansubstantiv masculinNume dat românilor din Transilvania, mai ales păstorilor din Mărginimea Sibiului, care…
- unicadjectivCare e unul singur, care nu are pereche.
- unicatsubstantiv neutruExemplar unic al unui obiect, al unui document sau al unei cărți.
- unicornsubstantiv masculin / adjectivAnimal din legende, asemănător calului, cu un singur corn în frunte; inorog.
- unificaresubstantiv femininFaptul de a uni mai multe părți într-un singur întreg sau de a face mai multe lucruri să…
- uniformadjectiv / substantiv femininCare are aceeași înfățișare, aceeași intensitate sau aceeași desfășurare pe toată durata…
- uniformăsubstantiv femininÎmbrăcăminte de același model, purtată obligatoriu de membrii unei instituții.
- uniresubstantiv femininAducerea laolaltă a mai multor părți, ca să formeze un întreg.
- unisonsubstantiv neutruInterpretarea aceleiași melodii, la aceeași înălțime, de mai multe voci sau instrumente.
- unitatesubstantiv femininMărime aleasă drept etalon, cu care se măsoară toate mărimile de același fel.
- uniunesubstantiv femininOrganizație formată prin asocierea mai multor persoane, instituții sau grupuri care…
- universsubstantiv neutruLumea în întregul ei; tot ce există.
- universaladjectivCare privește întreaga lume sau pe toți oamenii.
- universitaradjectiv / substantiv masculinCare ține de universitate.
- universitatesubstantiv femininInstituție de învățământ superior alcătuită din mai multe facultăți.
- unsoaresubstantiv femininSubstanță grasă cu care se unge ceva, de origine animală sau vegetală; și grăsimea…
- unsprezecenumeral cardinalNumărul care vine după zece și înaintea lui doisprezece; se scrie 11.
- unsurosadjectivPlin sau pătat de grăsime.
- untsubstantiv neutruGrăsime solidă, gălbuie, scoasă din lapte prin baterea smântânii.
- unturăsubstantiv femininGrăsime animală topită, folosită în alimentație, în medicină și în industrie.
- ununumeralPrimul număr natural, care reprezintă unitatea.
- upercutsubstantiv neutruLovitură la box dată de jos în sus, de obicei sub bărbia adversarului.
- uragansubstantiv neutruCiclon tropical cu vânt foarte violent și ploi torențiale, care aduce mari distrugeri.
- urangutansubstantiv masculinMaimuță mare, cu brațe foarte lungi, ce locuiește prin pădurile tropicale din Sumatra și…
- uraniusubstantiv neutruMetal greu, alb-argintiu și radioactiv, folosit drept combustibil în centralele nucleare.
- uraresubstantiv femininCuvinte prin care îi dorești cuiva bine.
- urăsubstantiv femininSentiment intens de dușmănie și respingere față de cineva sau ceva.
- urâciosadjectiv(Despre oameni) Ursuz, morocănos, antipatic.
- urâtadjectiv / adverb / substantiv neutruCare are o înfățișare neplăcută; lipsit de frumusețe.
- urâțeniesubstantiv femininFaptul sau starea de a fi urât.
- urbanadjectivCare ține de oraș sau se află la oraș.
- urcaresubstantiv femininDeplasarea spre un loc mai înalt.
- urciorsubstantiv neutruVas de lut cu gâtul strâmt și cu una sau două toarte, în care se ține apa sau vinul.
- urcușsubstantiv neutruFaptul de a urca; drum sau loc care urcă.
- urechesubstantiv femininFiecare dintre cele două organe cu care auzim, aflate în părțile capului.
- urgentadjectiv / adverbCare trebuie rezolvat imediat; care nu suferă amânare.
- urgențăsubstantiv femininÎnsușirea a ceea ce nu poate fi amânat.
- urgiesubstantiv feminin(Popular) Nenorocire mare, năpastă; dezlănțuire puternică a naturii, prăpăd.
- uriașadjectiv / substantiv masculinDe proporții foarte mari; enorm.
- urinăsubstantiv femininLichid produs de rinichi, strâns în vezică și eliminat din corp prin uretră.
- urletsubstantiv neutruStrigăt puternic și prelung scos de un om sau de un animal.
- urmaresubstantiv femininCeea ce rezultă dintr-o faptă sau dintr-o întâmplare; consecință.
- urmașsubstantiv masculinCopil, nepot sau alt descendent al cuiva.
- urmăsubstantiv femininSemnul rămas acolo pe unde a trecut sau a stat cineva ori ceva.
- urmăriresubstantiv femininFaptul de a merge pe urmele cuiva ca să-l prinzi.
- urmăritorsubstantiv masculinCel care se ține pe urmele cuiva, ca să-l prindă sau să-l supravegheze.
- următoradjectivCare vine după cineva sau după ceva, în timp sau în șir.
- urnăsubstantiv femininCutie în care alegătorii pun buletinele de vot.
- urssubstantiv masculinMamifer mare, cu trup masiv și blană groasă, brună sau roșcată, cunoscut pentru puterea…
- ursulețsubstantiv masculinPui de urs, cât timp este încă mic.
- ursuzadjectiv(Despre oameni) Morocănos, posac, neprietenos.
- urticariesubstantiv femininBoală a pielii cu mâncărime și pete roșii, adesea cauzată de o alergie.
- urzealăsubstantiv femininFirele puse în lung pe războiul de țesut; printre ele se petrece apoi, de-a latul…
- uscaresubstantiv femininFaptul de a scoate umezeala dintr-un lucru sau de a-și pierde umezeala; zbicire.
- uscatadjectiv / substantiv neutruLipsit de apă sau de umezeală; zvântat.
- uscătorsubstantiv neutru / adjectivAparat sau suport pe care se usucă ceva: rufe, păr, vase, fructe.
- ustensilăsubstantiv femininObiect mic de care ne folosim pentru o anumită treabă, în gospodărie, în laborator sau…
- usturoisubstantiv masculinPlantă bulboasă cu miros și gust iute, folosită drept condiment.
- ușăsubstantiv femininDeschizătura lăsată într-un perete pentru intrare și ieșire.
- ușoradjectiv / adverbCare are greutate mică; care cântărește puțin.
- ușuraresubstantiv femininScăderea greutății unui lucru; despovărare.
- ușuratadjectivLiniștit după ce a scăpat de o grijă sau de o teamă.
- ușuraticadjectivLipsit de seriozitate, mai ales în dragoste.
- ușureladjectiv / adverbDiminutiv al lui „ușor”: destul de ușor, care nu apasă.
- ușurințăsubstantiv femininCalitatea a ceea ce se face fără greutate; simplitate în execuție.
- utersubstantiv neutruOrganul femeii, sau al femelei la mamifere, în care se dezvoltă copilul înainte de…
- uterinadjectivCare ține de uter, organul în care se dezvoltă fătul.
- utiladjectivCare servește la ceva; folositor.