Înțelesuri
- 1
Faptul de a unelti; punerea la cale, în ascuns, a ceva rău împotriva cuiva; intrigă, complot.
„Domnitorul a căzut în urma uneltirilor boierilor.”
- 2
(Drept) Înțelegere necinstită prin care se pregătește săvârșirea unei infracțiuni.
„Procurorii au descoperit uneltirea dintre cei doi funcționari.”
Sinonime
- intrigă
- complot
- conspirație
- urzeală
Cum se folosește
Genitiv-dativ: uneltirii; plural: uneltiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- uneltirii
- plural
- uneltiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).