Înțelesuri
- 1
A strânge mai multe părți într-un singur tot; a uni.
„Unirea din 1859 a unificat Moldova și Țara Românească.”
- 2
A aduce la un singur sistem, a face unitar.
„Academia a unificat regulile de ortografie.”
Cum se folosește
Prezentul: eu unific, el unifică.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- unific
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- unifici
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- unifică
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să unific
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să unifice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (unifier), italiană și latină (unificare).