Înțelesuri
- 1
(despre lupi, câini, șacali) A scoate strigăte prelungi și puternice.
„Câinii au urlat toată noaptea la lună.”
- 2
(despre oameni) A striga cât te ține gura; a țipa.
„A urlat la copii de nu l-a mai recunoscut nimeni.”
- 3
A cânta foarte tare și fals.
„Urlau în mașină toate cântecele pe care le știau.”
- 4
(despre vânt, viscol, ape) A produce un zgomot puternic și prelung; a vui.
„Vântul urla prin coșul sobei.”
Expresii și locuțiuni
- A urla cu lupiia te potrivi cu cei din jur, chiar când n-ai dreptate.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- urlu
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- urlă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să urlu
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să urle
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latinescul ululare.