Înțelesuri
- 1
A vorbi foarte încet, fără glas, ca să nu audă alții.
„I-a șoptit ceva la ureche și amândoi au râs.”
- 2
A-i spune cuiva pe ascuns răspunsul; a sufla.
„Colegul de bancă i-a șoptit rezultatul.”
- 3
(Figurat, despre frunze, ape) A face un zgomot ușor și neîntrerupt.
„Frunzele șopteau în vântul serii.”
Sinonime
- a șușoti
- a murmura
- a sufla
- a susura
Antonime
- a striga
- a țipa
Expresii și locuțiuni
- Pe șoptitecu glas foarte încet; în taină.
Etimologie
Din slavă (sĭpŭtati) și din bulgară (șeptja).