Înțelesuri
- 1
A avea cunoștință de ceva; a fi la curent.
„Știu că s-a mutat anul trecut.”
- 2
A afla, a lua cunoștință de ceva.
„Am știut abia azi de plecarea lor.”
- 3
A stăpâni o materie, o meserie, o artă.
„Știe bine matematica.”
- 4
A vorbi și a înțelege o limbă.
„Știe trei limbi străine.”
- 5
A se pricepe să faci ceva.
„Știe să repare orice, de la ceas la tractor.”
- 6
A ține minte ceva învățat; a nu fi uitat.
„Mai știi poezia de anul trecut?”
- 7
A-l cunoaște pe cineva de multă vreme.
„Îl știu de mic copil.”
- 8
A-și da seama, a înțelege.
„Nu mai știu ce să cred.”
- 9
A avea siguranța; a fi convins de ceva.
„Știu sigur că a plecat cu trenul de dimineață.”
Sinonime
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A ști cartea ști să scrii și să citești; a fi învățat.
- A ști pe de rosta putea reproduce din memorie, fără greșeală.
- Mai știi?se prea poate; nu poți fi sigur.
- Nu știu cumîntr-un fel greu de spus; ciudat.
- A nu ști de unde s-o apucea nu se pricepe de unde să înceapă.
- Știe Dumnezeunimeni nu poate spune sigur.
Atenție la scriere
- Să știi sau să știe? — „Să știi” este pentru „tu”, „să știe” pentru „el, ea, ei, ele”: „Vreau să știi adevărul”, dar „Vreau să știe toată lumea”.
- Știind, nu „ștind” — Gerunziul verbului „a ști” este „știind”, cu doi „i”. „Ștind” e o formă trunchiată, greșită.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- știu
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- știe
- imperfect pers. 1 singular
- știam
- perfect simplu pers. 1 singular
- știui
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- știuserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să știu
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să știe
- gerunziu
- știind
- participiu
- știut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (scire).