a cunoaște

Înțelesuri

1
A ști cine este cineva; a fi făcut cunoștință cu el.
„Îl cunosc de când eram amândoi copii.”
2
A avea cunoștințe despre ceva, dobândite prin învățătură sau prin experiență.
„Cunoaște bine istoria orașului.”
3
A afla cum sunt lucrurile în realitate; a pătrunde ceva cu mintea.
„Știința caută să cunoască legile naturii.”
4
A recunoaște pe cineva sau ceva după un semn.
„L-am cunoscut după mers, de la distanță.”
5
A deosebi un lucru de altul.
„E prea mic, încă nu cunoaște binele de rău.”
6
A ști felul de a fi al cuiva.
„Îl cunosc destul de bine, n-o să cedeze.”
7
(Reflexiv) A se vedea, a se observa.
„Se cunoaște că n-a dormit toată noaptea.”
8
A trece printr-o experiență; a avea parte de ceva.
„A cunoscut și sărăcia, și belșugul.”
9
A admite ca adevărat; a recunoaște.
„Nu-și cunoaște greșeala nici acum.”

A-și cunoaște lungul nasuluia-și da seama de ce i se cuvine și cât îi este îngăduit.
A cunoaște lumeaa avea experiență de viață.
A face cunoscuta da de știre, a înștiința.
A nu cunoaște moarte(despre lucruri) a fi trainic, a ține foarte mult.

Moștenit din latina populară (connoscere, pentru cognoscere).