Înțelesuri
- 1
A ști cine este cineva; a fi făcut cunoștință cu el.
„Îl cunosc de când eram amândoi copii.”
- 2
A avea cunoștințe despre ceva, dobândite prin învățătură sau prin experiență.
„Cunoaște bine istoria orașului.”
- 3
A afla cum sunt lucrurile în realitate; a pătrunde ceva cu mintea.
„Știința caută să cunoască legile naturii.”
- 4
A recunoaște pe cineva sau ceva după un semn.
„L-am cunoscut după mers, de la distanță.”
- 5
A deosebi un lucru de altul.
„E prea mic, încă nu cunoaște binele de rău.”
- 6
A ști felul de a fi al cuiva.
„Îl cunosc destul de bine, n-o să cedeze.”
- 7
(Reflexiv) A se vedea, a se observa.
„Se cunoaște că n-a dormit toată noaptea.”
- 8
A trece printr-o experiență; a avea parte de ceva.
„A cunoscut și sărăcia, și belșugul.”
- 9
A admite ca adevărat; a recunoaște.
„Nu-și cunoaște greșeala nici acum.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A-și cunoaște lungul nasuluia-și da seama de ce i se cuvine și cât îi este îngăduit.
- A cunoaște lumeaa avea experiență de viață.
- A face cunoscuta da de știre, a înștiința.
- A nu cunoaște moarte(despre lucruri) a fi trainic, a ține foarte mult.
Atenție la scriere
- „Sunt familiar cu…” sau „sunt familiarizat cu…”? — În română, un lucru îți poate fi familiar (cunoscut), dar tu ești „familiarizat” cu el. „Sunt familiar cu procedura” e calchiat după engleză; corect: „sunt familiarizat cu procedura” sau „cunosc procedura”.
- A face cunoștință cu cineva, nu „a face cunoștința cu” — Expresia corectă e „a face cunoștință cu cineva”, cu „cunoștință” nearticulat. „Am făcut cunoștința cu el” e greșit.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- cunosc
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- cunoști
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- cunoaște
- imperfect pers. 1 singular
- cunoșteam
- perfect simplu pers. 1 singular
- cunoscui
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- cunoscuserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să cunosc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să cunoască
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- cunoaște
- gerunziu
- cunoscând
- participiu
- cunoscut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latina populară (connoscere, pentru cognoscere).