DEX Dicționar

a cunoaște

verb9 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A ști cine este cineva; a fi făcut cunoștință cu el.

    „Îl cunosc de când eram amândoi copii.”

  2. 2

    A avea cunoștințe despre ceva, dobândite prin învățătură sau prin experiență.

    „Cunoaște bine istoria orașului.”

  3. 3

    A afla cum sunt lucrurile în realitate; a pătrunde ceva cu mintea.

    „Știința caută să cunoască legile naturii.”

  4. 4

    A recunoaște pe cineva sau ceva după un semn.

    „L-am cunoscut după mers, de la distanță.”

  5. 5

    A deosebi un lucru de altul.

    „E prea mic, încă nu cunoaște binele de rău.”

  6. 6

    A ști felul de a fi al cuiva.

    „Îl cunosc destul de bine, n-o să cedeze.”

  7. 7

    (Reflexiv) A se vedea, a se observa.

    „Se cunoaște că n-a dormit toată noaptea.”

  8. 8

    A trece printr-o experiență; a avea parte de ceva.

    „A cunoscut și sărăcia, și belșugul.”

  9. 9

    A admite ca adevărat; a recunoaște.

    „Nu-și cunoaște greșeala nici acum.”

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • A-și cunoaște lungul nasuluia-și da seama de ce i se cuvine și cât îi este îngăduit.
  • A cunoaște lumeaa avea experiență de viață.
  • A face cunoscuta da de știre, a înștiința.
  • A nu cunoaște moarte(despre lucruri) a fi trainic, a ține foarte mult.

Atenție la scriere

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
cunosc
indicativ prezent pers. a 2-a singular
cunoști
indicativ prezent pers. a 3-a singular
cunoaște
imperfect pers. 1 singular
cunoșteam
perfect simplu pers. 1 singular
cunoscui
mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
cunoscuserăm
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să cunosc
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să cunoască
imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
cunoaște
gerunziu
cunoscând
participiu
cunoscut

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Moștenit din latina populară (connoscere, pentru cognoscere).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera C