Înțelesuri
- 1
A identifica pe cineva sau ceva știut dinainte.
„Nu l-am recunoscut cu barbă.”
- 2
A deosebi ceva după anumite semne.
„Recunoști bradul după ace și după miros.”
- 3
A admite că ceva este adevărat, chiar dacă îți este în defavoare.
„A recunoscut că a greșit.”
- 4
A accepta oficial valabilitatea a ceva.
„Diploma îi este recunoscută și în străinătate.”
- 5
(Militar) A cerceta terenul sau pozițiile inamicului.
„O patrulă a plecat să recunoască malul celălalt.”
Sinonime
Antonime
- a nega
- a tăgădui
- a contesta
Expresii și locuțiuni
- A recunoaște un copila-l declara oficial ca fiind al tău.
- Recunosc deschisformulă prin care cineva admite ceva fără ocolișuri.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- recunosc
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- recunoști
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- recunoaște
- imperfect pers. 1 singular
- recunoșteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să recunosc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să recunoască
- gerunziu
- recunoscând
- participiu
- recunoscut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română din „re-” + „a cunoaște”, după modelul franțuzescului reconnaître.