Înțelesuri
- 1
Sentimentul de datorie față de cel care ți-a făcut un bine.
„Le poartă recunoștință profesorilor din liceu.”
- 2
Fapta sau vorba prin care arăți că nu ai uitat binele primit.
„I-a dus, în semn de recunoștință, primul coș de mere din livadă.”
Sinonime
Antonime
- ingratitudine
- nerecunoștință
Expresii și locuțiuni
- A purta recunoștință cuivaa-i rămâne dator sufletește pentru un bine făcut.
- Datorie de recunoștințăobligația morală față de cel care te-a ajutat.
Atenție la scriere
- Recunoștință sau recunoaștere? — „Recunoștință” înseamnă gratitudine, mulțumirea față de cine ți-a făcut un bine. „Recunoaștere” înseamnă faptul de a recunoaște: un merit, o greșeală, o persoană.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- recunoștinței
- plural
- recunoștințe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din verbul „a recunoaște”, cu sufixul -ință, după modelul francezului reconnaissance.
Cuvântul de bază, în dicționar: a recunoaște