DEX Dicționar

recunoștință

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Sentimentul de datorie față de cel care ți-a făcut un bine.

    „Le poartă recunoștință profesorilor din liceu.”

  2. 2

    Fapta sau vorba prin care arăți că nu ai uitat binele primit.

    „I-a dus, în semn de recunoștință, primul coș de mere din livadă.”

Antonime

  • ingratitudine
  • nerecunoștință

Expresii și locuțiuni

  • A purta recunoștință cuivaa-i rămâne dator sufletește pentru un bine făcut.
  • Datorie de recunoștințăobligația morală față de cel care te-a ajutat.

Atenție la scriere

  • Recunoștință sau recunoaștere? — „Recunoștință” înseamnă gratitudine, mulțumirea față de cine ți-a făcut un bine. „Recunoaștere” înseamnă faptul de a recunoaște: un merit, o greșeală, o persoană.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
recunoștinței
plural
recunoștințe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Format din verbul „a recunoaște”, cu sufixul -ință, după modelul francezului reconnaissance.

Cuvântul de bază, în dicționar: a recunoaște

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera R