Înțelesuri
- 1
Faptul de a-l recunoaște pe cineva sau ceva văzut mai înainte.
„Recunoașterea suspectului s-a făcut după fotografii.”
- 2
Faptul de a admite ceva drept adevărat sau drept vrednic de prețuire.
„A primit premiul ca recunoaștere a treizeci de ani de muncă.”
- 3
Admiterea oficială a unui stat, a unui guvern sau a unui act.
„Recunoașterea diplomelor obținute în străinătate cere o procedură aparte.”
- 4
(militar) Cercetarea terenului și a pozițiilor dușmanului, înainte de o acțiune.
„Au trimis o patrulă în recunoaștere, spre creastă.”
Sinonime
- identificare
- admitere
- mărturisire
Antonime
- tăgadă
- negare
Expresii și locuțiuni
- În semn de recunoaștereca dovadă a prețuirii sau a mulțumirii.
- Zbor de recunoașterezbor făcut anume ca să fie cercetat terenul de dedesubt.
Etimologie
De la a recunoaște, format din re- + a cunoaște.