DEX Dicționar

Scrie corect

Recunoștință sau recunoaștere?

„Recunoștință” înseamnă gratitudine, mulțumirea față de cine ți-a făcut un bine. „Recunoaștere” înseamnă faptul de a recunoaște: un merit, o greșeală, o persoană.

Regula

Amândouă vin din verbul „a recunoaște”, de aceea seamănă. „Recunoștință” s-a format după franțuzescul „reconnaissance”, care are ambele sensuri; în română, ele s-au împărțit între două cuvinte.

„Recunoștința” e un sentiment: ești recunoscător cuiva. Spui „îi port recunoștință”, „cu toată recunoștința”, „din recunoștință”.

„Recunoașterea” e un act: recunoști ceva sau pe cineva. „Recunoașterea meritelor”, „recunoașterea vinovăției”, „recunoașterea unui stat”, „recunoașterea diplomelor”.

Greșeala obișnuită e „recunoștința meritelor”, când se vrea „recunoașterea” lor. Dacă poți pune „mulțumire” în loc, e „recunoștință”.

Corect

  • Îi port o mare recunoștință profesoarei mele.
  • Premiul e o recunoaștere a muncii lui.
  • Recunoașterea diplomelor durează câteva luni.
  • Din recunoștință, i-a trimis flori.

Greșit

  • Premiul e o recunoștință a muncii lui.
  • Așteaptă recunoștința diplomelor de la minister.

Un truc de ținut minte

Recunoștință merge cu „recunoscător” (un sentiment). Recunoaștere merge cu „a recunoaște” (un act).

Cuvintele în dicționar

Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).