Înțeles
A rosti în fața altora, din memorie, o poezie sau o bucată de text, cu intonația potrivită.
„La serbare, fiecare copil a recitat câte o poezie despre iarnă.”
Sinonime
- a declama
- a spune pe de rost
Cum se folosește
Prezentul: eu recit, tu reciți, el recită; conjunctiv: să recite. Nu „recitează”. Substantivele înrudite: recitare, recital, recitator.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- recit
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- reciți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- recită
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să recit
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să recite
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (réciter).