Înțelesuri
- 1
(Despre stat sau armată) A lua cu forța, prin lege, bunurile oamenilor pentru nevoile unui război sau ale unei situații grave.
„În timpul războiului, armata a rechiziționat caii și căruțele satului.”
- 2
(Familiar, glumeț) A lua pentru tine ceva ce aparține altcuiva.
„Fratele meu mi-a rechiziționat iar încărcătorul.”
Sinonime
Cum se folosește
Se desparte -ți-o-. Prezent: rechiziționez, rechiziționează. Substantivul înrudit: rechiziție.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- rechiziționez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- rechiziționează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să rechiziționez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să rechiziționeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (réquisitionner).