Înțelesuri
- 1
A pierde din memorie; a nu-ți mai aduce aminte.
„A uitat cum îl cheamă pe vecinul de la doi.”
- 2
A lăsa în urmă, din neatenție, un lucru pe care trebuia să-l iei.
„A uitat cheile acasă și a trebuit să se întoarcă.”
- 3
A înceta să te mai gândești la cineva sau la ceva; a deveni nepăsător față de el.
„Nu-și uită prietenii, oriunde ar ajunge.”
- 4
A scăpa din vedere; a omite.
„Am uitat să-ți spun de întâlnirea de mâine.”
- 5
A trece cu vederea, a nu mai da urmare.
„Hai să uităm cearta de ieri.”
- 6
(Reflexiv) A-ți îndrepta privirea spre ceva sau cineva; a privi.
„Se uită pe fereastră de o oră.”
- 7
(Reflexiv) A ține seamă de ceva; a da atenție.
„Nu te uita la ce spune lumea.”
Antonime
- a-și aminti
- a ține minte
Expresii și locuțiuni
- A se uita în gura cuivaa-i da ascultare fără să mai judeci cu capul tău.
- A nu se uita la cinevaa nu ține la el; a-l ocoli.
- Uite!iată! vezi! — forma de imperativ folosită ca îndemn.
Atenție la scriere
- Spune-mi, uită-te, du-te: cratima la imperativ — Când pronumele se lipește de un verb la imperativ, între ele se pune cratimă: „spune-mi”, „uită-te”, „du-te”, „dă-mi”. Formele lipite („spunemi”, „uităte”) sunt greșite.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă uit
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- te uiți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se uită
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă uit
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se uite
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- uită-te
- gerunziu
- uitându-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (oblitare, de la oblitus „uitat”).