Înțelesuri
- 1
A merge dintr-un loc în altul, pe jos sau cu un vehicul.
„Umblă toată ziua prin oraș.”
- 2
A merge din loc în loc fără un scop anume; a hoinări.
„Umblă pe drumuri de dimineață până seara.”
- 3
A merge undeva cu regularitate.
„Umblă la școală în satul vecin.”
- 4
A căuta ceva răscolind; a te atinge de un lucru care nu e al tău.
„Cine a umblat la sertarul meu?”
- 5
(Popular, despre mașini și ceasuri) A fi în stare de mers, a funcționa.
„Ceasul ăsta nu mai umblă.”
Expresii și locuțiuni
- A umbla după cinevaa se ține de cineva ca să-i câștige simpatia.
- A umbla cu fofârlicaa încerca să scoți totul la capăt prin șiretlicuri.
- A-i umbla cuiva ceva prin capa avea ceva de gând, a fi frământat de un gând.
- Umblă sănătos!urare făcută celui care pleacă la drum.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- umblu
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- umblă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să umblu
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să umble
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul ambulare.