Înțelesuri
- 1
A face pe cineva să se simtă mai prejos, fără temei, sau a face asta cu sine; a (se) înjosi.
„Șeful l-a umilit în fața colegilor.”
- 2
(Reflexiv) A adopta o atitudine de supunere sau de smerenie.
„Se umilea în fața stăpânului.”
Sinonime
- a înjosi
- a degrada
- a se smeri
- a se pleca
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- umilesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- umilește
- imperfect pers. 1 singular
- umileam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să umilesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să umilească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavul umiliți; înrudit cu «umil».