Înțeles
Faptul de a umili pe cineva sau de a fi umilit; rușine, înjosire.
„Înfrângerea cu 5–0 a fost o umilire pentru echipă.”
Cum se folosește
Pluralul e „umiliri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- umilirii
- plural
- umiliri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).