Înțelesuri
- 1
Sentiment de jenă, provocat de o greșeală sau de un insucces.
„I-a fost rușine să recunoască în fața tuturor.”
- 2
Sfiala care te face să roșești și să taci în fața altora.
„E copleșit de rușine când trebuie să vorbească în public.”
- 3
Faptă care aduce dezonoare.
„Ce a făcut e o rușine pentru toată familia.”
- 4
Pata pe numele cuiva, adusă de o faptă urâtă; dezonoare.
„A îndurat rușinea până la capăt, fără să se plângă.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A-i fi rușinea se simți jenat.
- Fără rușinecu obrăznicie, fără nicio jenă.
- A muri de rușinea se simți rușinat peste măsură.
- A face de rușinea face pe cineva să se simtă umilit în fața altora.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rușinii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie nesigură; se compară cu latinescul roseus („trandafiriu”), de la roșeața din obraji.