Înțelesuri
- 1
Sentiment de jenă, provocat de o greșeală sau de un insucces.
„I-a fost rușine să recunoască în fața tuturor.”
- 2
Sfială, timiditate.
„E copleșit de rușine când trebuie să vorbească în public.”
- 3
Faptă care aduce dezonoare.
„Ce a făcut e o rușine pentru toată familia.”
- 4
Dezonoare, ocară.
„A îndurat rușinea până la capăt, fără să se plângă.”
Sinonime
- jenă
- sfială
- ocară
Antonime
- obrăznicie
- mândrie
Expresii și locuțiuni
- A-i fi rușinea se simți jenat.
- Fără rușinecu obrăznicie, fără nicio jenă.
- A muri de rușinea se simți rușinat peste măsură.
- A face de rușinea face pe cineva să se simtă umilit în fața altora.
Etimologie
Etimologie nesigură; se compară cu latinescul roseus („trandafiriu”), de la roșeața din obraji.