Înțelesuri
- 1
Faptul de a fi corect, fără greșeli.
„Profesorul verifică corectitudinea calculelor.”
- 2
Purtare cinstită, în care respecți regulile.
„Colegii îl apreciază pentru corectitudine.”
Sinonime
Antonime
- incorectitudine
- greșeală
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: corectitudinii.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- corectitudinii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la corect, cu sufixul -itudine.