Înțelesuri
- 1
Faptul de a îndrepta o greșeală; schimbarea făcută ca să fie corect.
„Textul a trecut printr-o corecție atentă înainte de tipar.”
- 2
(În trecut) Pedeapsă cu bătaia aplicată unui vinovat.
„Elevul neascultător primea corecție cu varga.”
- 3
(La aparate) Reglare care înlătură o abatere.
„Ochelarii au o corecție de două dioptrii.”
Sinonime
- corectare
- îndreptare
- rectificare
- pedeapsă
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță co-rec-ți-e.
Etimologie
Din franceza correction și din latinescul correctio.