Înțelesuri
- 1
(Substantiv neutru, plural „coarne”) Fiecare dintre formațiunile tari și ascuțite care cresc pe capul vitelor, al caprelor, al cerbilor și al altor animale.
„Berbecul are coarne răsucite ca o spirală.”
- 2
Materia tare din care sunt făcute coarnele, folosită la obiecte.
„Avea un pieptene de corn, de la bunicul.”
- 3
(Plural „coarne”) Fiecare dintre ramurile unui obiect care seamănă cu niște coarne, ca la plug sau la ghidon.
„Ținea strâns coarnele plugului și mergea după boi.”
- 4
(Substantiv masculin, plural „corni”) Instrument de suflat, la început făcut dintr-un corn de animal, azi de alamă.
„La vânătoare se suna din corn la plecare.”
- 5
(Substantiv neutru, plural „cornuri”) Produs de patiserie în formă de semilună.
„Și-a luat un corn cu ciocolată și o cafea.”
Cum se folosește
Pluralul schimbă sensul: „coarne” (ale animalelor), „corni” (instrumentele), „cornuri” (produsele de patiserie). Arbustul cu fructe roșii numit tot „corn” e alt cuvânt, venit din alt etimon latinesc.
Expresii și locuțiuni
- A lua în coarne(despre vite) a împunge; (figurat) a se repezi la cineva cu vorbe grele.
- A scoate coarnea deveni obraznic sau agresiv.
- A pune coarne(familiar) a-și înșela soțul sau soția.
- Cu coarne(despre o minciună, o poveste) exagerat, greu de crezut.
- Corn de vânătoaregoarnă folosită la vânătoare, pentru semnale.
Etimologie
Moștenit din latină (cornu).