Înțelesuri
- 1
Înălțimea unui punct de pe suprafața Pământului față de nivelul mării sau față de alt punct.
„Cabana se află la o altitudine de 1.800 de metri.”
- 2
Înălțime mare, mai ales în zbor sau la munte.
„La altitudine, aerul e rece și rarefiat.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- altitudinii
- plural
- altitudini
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul altitudo, prin franceza altitude.