Înțelesuri
- 1
Însușirea omului care nu minte, nu fură și nu înșală; corectitudine.
„A trăit din munca lui, cu cinste.”
- 2
Respectul și prețuirea arătate cuiva.
„Bătrânii satului se bucurau de multă cinste.”
- 3
Onoarea de a primi ceva sau de a fi ales.
„Am avut cinstea să-l cunosc personal.”
- 4
(Popular) Ceea ce oferi cuiva la o petrecere: băutură, mâncare, dar.
„A dat o cinste la cârciumă pentru toți prietenii.”
Sinonime
- onestitate
- corectitudine
- onoare
Antonime
- necinste
- rușine
Expresii și locuțiuni
- Pe cinstea mea!formulă prin care garantezi că spui adevărul.
- În cinstea cuivaspre lauda sau în onoarea acelei persoane.
- A da cinstea pe rușinea se compromite, a-și pierde bunul nume.
- Pe cinstefoarte bun, cum nu se poate mai reușit.
Etimologie
De origine slavă.