Înțelesuri
- 1
(Învechit și popular) Armată; mulțimea ostașilor care luptă împreună.
„Ștefan cel Mare și-a strâns oastea la Vaslui.”
- 2
(Învechit) Război, campanie militară; luptă, bătălie.
„Domnitorul a pornit cu oaste asupra turcilor.”
- 3
Figurat: mulțime mare.
„O oaste de furnici a năpădit bucătăria.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ: oștii; plural: oști.
Expresii și locuțiuni
- oastea lui Papuc(Familiar, glumeț) Grup de oameni neorganizat, fără disciplină.
- a face oastea(Popular) A face armata.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- oștii
- plural
- oști
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul hostis, care însemna „dușman”.