Înțelesuri
- 1
Drumul urmat de un vehicul; traseu între două localități.
„Autobuzul are ruta Cluj–Oradea.”
- 2
(Botanică) Plantă erbacee cunoscută și sub numele de virnanț.
„Ruta se recunoaște după mirosul ei puternic.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rutei
- plural
- rute
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Pentru drum, din franceza route; pentru plantă, din latinescul ruta.