Înțelesuri
- 1
Drumul pe care îl urmează o călătorie, cu locurile prin care trece.
„Ghidul ne-a explicat itinerarul excursiei.”
- 2
Programul de mers al unui tren, autobuz sau avion, cu opririle și cu orele la care pleacă și ajunge.
„Pe itinerarul trenului, Brașovul e a treia oprire.”
Cum se folosește
Plural: itinerare.
Forme flexionare
- plural
- itinerare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (itinéraire) și din latină (itinerarius).