Înțelesuri
- 1
Făcut după bunul plac, fără să țină seama de lege, de adevăr sau de părerea altora; abuziv.
„Concedierea a fost o decizie arbitrară a directorului.”
- 2
Ales sau făcut la întâmplare.
„Alege un număr arbitrar, de la unu la zece.”
- 3
(Ca substantiv neutru) Faptă sau situație arbitrară; abuz.
„Oamenii s-au săturat de arbitrarul autorităților.”
Sinonime
- abuziv
- samavolnic
- întâmplător
Antonime
- justificat
- întemeiat
Cum se folosește
Despărțire: ar-bi-trar. Feminin: arbitrară; plural: arbitrari, arbitrare. Ca substantiv, pluralul e „arbitraruri”. Nu se confundă cu „arbitral” (care ține de arbitru).
Atenție la scriere
- Arbitrar sau arbitral? — „Arbitrar” înseamnă după bunul plac sau la întâmplare; „arbitral” înseamnă care ține de un arbitru sau de arbitraj.
Forme flexionare
- masculin plural
- arbitrari
- feminin
- arbitrară
- feminin plural
- arbitrare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (arbitraire) și din latină (arbitrarius).