Înțelesuri
- 1
Armă veche pentru aruncat săgeți, alcătuită dintr-o vargă îndoită și o coardă întinsă între capetele ei.
„A tras cu arcul de la treizeci de metri și a nimerit ținta.”
- 2
Porțiune dintr-o linie curbă, mai ales dintr-un cerc.
„Unghiul se măsoară pe arcul cuprins între cele două raze.”
- 3
Element de construcție în formă curbă, care sprijină o deschidere.
„Biserica are ferestre încheiate în arc.”
- 4
Piesă elastică de metal care revine la forma inițială după ce a fost apăsată sau întinsă; resort.
„S-a rupt un arc la suspensia mașinii.”
- 5
Ceea ce are forma unei curbe asemănătoare.
„Arcul sprâncenelor îi dădea un aer mirat.”
Expresii și locuțiuni
- Arc de triumfmonument în formă de poartă boltită, ridicat în cinstea unei izbânzi.
- Arc electricdescărcare electrică puternic luminoasă între doi electrozi.
- Arc peste timplegătură făcută între două epoci sau două momente îndepărtate.
Atenție la scriere
- Arce sau arcuri? — „Arce” se folosește pentru porțiuni de curbă (de exemplu, în geometrie), iar „arcuri”, pentru armele cu care se trag săgeți și pentru resorturi. „Arce de cerc”, dar „arcurile saltelei”.
Forme flexionare
- plural
- arce
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latinescul arcus.