Înțelesuri
- 1
Plantă lemnoasă înaltă, cu trunchi gros și coroană de ramuri și frunze; copac.
„În curtea bunicilor crește un arbore bătrân, plantat acum șaptezeci de ani.”
- 2
Catargul unei corăbii.
„Pânzele au fost strânse pe arborele mare.”
- 3
(Tehnică) Ax care duce mișcarea de rotație de la o piesă la alta.
„S-a rupt arborele cotit al motorului.”
- 4
(Figurat) Schemă ramificată care arată legăturile dintre elemente.
„A desenat arborele genealogic al familiei până la străbunici.”
Expresii și locuțiuni
- Arbore genealogicschema ramificată a rudelor cuiva, din neam în neam.
- Arborele viețiia) tuia, arbore decorativ cu frunze solzoase; b) închipuirea vieții ca un pom cu ramuri.
- A nu vedea pădurea din cauza copacilora te pierde în amănunte și a scăpa din vedere întregul.
Forme flexionare
- articulat
- arborele
- plural
- arbori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (arbor, arboris).