Înțelesuri
- 1
Lucrarea pământului cu plugul; aratul.
„Arătura de toamnă se face înainte să vină înghețul.”
- 2
Teren care a fost arat de curând.
„Ciorile se plimbau pe arătura proaspătă din urma tractorului.”
Sinonime
- arat
- ogor
Cum se folosește
Plural: arături.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- arăturii
- plural
- arături
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a ara”, cu sufixul „-ătură”.