Înțelesuri
- 1
Acțiunea prin care cineva sau ceva se arată privirii celorlalți.
„Arătarea lui a surprins pe toți.”
- 2
Fantomă, stafie, vedenie; monstru.
„În noapte, a văzut o arătare albă.”
- 3
(Despre oameni) Persoană foarte slabă sau cu înfățișare ciudată.
„Arăta ca o arătare după boală.”
Cum se folosește
Plural: arătări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- arătării
- plural
- arătări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a arăta.