Înțelesuri
- 1
Faptul de a aranja; punerea în ordine, în rânduială.
„Aranjarea camerei i-a luat o oră.”
- 2
Prelucrarea unei piese muzicale pentru alte instrumente sau pentru voce.
„Aranjarea melodiei pentru cor a fost reușită.”
Sinonime
- rânduire
- ordonare
Antonime
Cum se folosește
Plural: aranjări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- aranjării
- plural
- aranjări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a aranja.