Înțelesuri
- 1
Care se petrece din întâmplare, fără să fi fost prevăzut sau plănuit.
„O întâlnire întâmplătoare i-a schimbat viața.”
- 2
(Adverb) Din întâmplare, fără intenție.
„L-am întâlnit întâmplător pe stradă, după zece ani.”
Sinonime
Cum se folosește
Feminin: întâmplătoare; plural: întâmplători, întâmplătoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- întâmplători
- feminin singular și plural
- întâmplătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din a întâmpla, cu sufixul -ător.