Înțelesuri
- 1
Faptul de a se întoarce de unde ai plecat; înapoiere.
„Întoarcerea acasă a durat trei zile.”
- 2
Schimbarea direcției de mers.
„Întoarcerea e interzisă în acest punct.”
- 3
Revenirea la o stare sau la o idee de mai înainte.
„Nu mai e cale de întoarcere.”
Antonime
- plecare
- ducere
Expresii și locuțiuni
- Fără drum de întoarcerecare nu mai poate fi dat înapoi.
- Bilet dus-întorsbilet care acoperă și călătoria de întoarcere.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- întoarcerii
- plural
- întoarceri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a întoarce”, moștenit din latină (intorquere).