Înțelesuri
- 1
Ceea ce se petrece; fapt, eveniment.
„Ne-a povestit o întâmplare de pe front.”
- 2
Ceea ce se produce fără să fie plănuit; hazard.
„A fost o simplă întâmplare că ne-am nimerit în același tren.”
Sinonime
- eveniment
- hazard
- coincidență
Expresii și locuțiuni
- Din întâmplarefără să fi fost plănuit.
- La întâmplarefără socoteală, cum se nimerește.
- În voia întâmplăriilăsat pe seama sorții.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- întâmplării
- plural
- întâmplări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a se întâmpla”, moștenit din latină.