Înțelesuri
- 1
Faptul de a ieși în calea cuiva ca să-l primești.
„Copiii au venit în întâmpinarea oaspeților.”
- 2
(Drept) Răspuns scris al pârâtului la cererea de chemare în judecată; obiecție.
„Avocatul a depus întâmpinarea la termen.”
Cum se folosește
Variantă: întimpinare. Plural: întâmpinări.
Expresii și locuțiuni
- a ieși sau a veni în întâmpinarea cuivaa ieși în calea cuiva ca să-l primești.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- întâmpinării
- plural
- întâmpinări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a întâmpina.