Înțelesuri
- 1
Gândul de a face ceva; ceea ce își propune cineva.
„N-am avut intenția să te supăr.”
- 2
(Juridic) Forma de vinovăție în care făptașul își dă seama de urmările faptei și le dorește sau le acceptă.
„Fapta a fost săvârșită cu intenție.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Cu intențieînadins, dinadins.
- Fără intențiedin greșeală, fără să vrea.
- A face cuiva proces de intențiea-l învinui de gânduri pe care nu le-a avut.
- A avea intenții serioasea fi hotărât să duci ceva la capăt; despre o relație, a te gândi la căsătorie.
Etimologie
Din franceză (intention), cu sprijin din latină (intentio).