Înțelesuri
- 1
Faptul de a prinde sau a opri ceva în drum, înainte de a ajunge la ținta lui.
„Interceptarea mingii a oprit contraatacul.”
- 2
Ascultarea sau citirea în secret a unei convorbiri, a unei scrisori sau a unui mesaj.
„Interceptarea convorbirilor a adus probe noi anchetatorilor.”
Sinonime
- intercepție
- prindere
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: interceptării; plural: interceptări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- interceptării
- plural
- interceptări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul a intercepta (din franceză, intercepter).