Înțelesuri
- 1
Regulă sau lege prin care se interzice ceva.
„În parc e interdicție de fumat.”
- 2
(Juridic) Măsură prin care cuiva i se ia dreptul de a face anumite acte legale.
„Bolnavul a fost pus sub interdicție de instanță.”
Sinonime
- interzicere
- prohibiție
- opreliște
Antonime
- permisiune
- autorizare
- voie
Cum se folosește
Se pronunță in-ter-dic-ți-e. Pluralul e „interdicții”.
Forme flexionare
- articulat
- interdicția
- genitiv-dativ articulat
- interdicției
- plural
- interdicții
- plural articulat
- interdicțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza interdiction și din latinescul interdictio.