Înțelesuri
- 1
Îngăduința de a face ceva; permisiune.
„A cerut voie să iasă mai devreme.”
- 2
Vrerea sau dorința cuiva.
„S-a făcut voia lui, ca de obicei.”
- 3
Starea sufletească a cuiva la un moment dat.
„Era în voie bună toată seara.”
Sinonime
- permisiune
- învoire
- vrere
- chef
Antonime
- interdicție
- silă
Expresii și locuțiuni
- Fără voiefără să vrei, din nebăgare de seamă.
- De voie, de nevoievrând-nevrând.
- În voiepe îndelete, nestingherit.
- A face cuiva pe voiea-i împlini dorința.
- Voie bunăveselie, dispoziție bună.
Etimologie
Din slavul volja „voință”.