Înțelesuri
- 1
(Livresc, rar) Persoană care călătorește mult; călător.
„Voiajorii din secolul al XIX-lea scriau jurnale despre drumurile prin Țările Române.”
- 2
Reprezentant al unei firme, care umblă prin diferite localități ca să caute clienți și să ia comenzi; comis-voiajor.
„Bunicul a fost voiajor la o fabrică de textile și știa toate orașele din țară.”
Sinonime
- călător
- comis-voiajor
Cum se folosește
Plural: voiajori. Se folosește și ca adjectiv; feminin: voiajoare. Despărțire: vo-ia-jor.
Expresii și locuțiuni
- porumbel voiajorPorumbel dresat să se întoarcă acasă de la mari depărtări, folosit odinioară la dus mesaje.
Etimologie
Din franceză (voyageur).